Ai grijă de sănătatea vaginului tău
Ai grijă de sănătatea vaginului tău
Ce este vaginita si cate tipuri exista?
Vaginita este termenul general care caracterizează un spectru de tulburări ale vaginului cauzate de infecții, inflamații sau modificări ale florei vaginale normale. Simptomele includ scurgeri vaginale anormale, mirosuri, prurit, durere, disurie, disconfort și dispareunie.
Vulvovaginita este inflamația vulvei și a vaginului. Se mai numește și vaginită sau vulvită. Este o afecțiune comună – până la o treime dintre femei o vor avea în timpul vieții. Apare cel mai des în timpul anilor de reproducere.
Vulvovaginita infecțioasă reprezintă cel puțin 40% din simptomele comune ale tractului genital inferior.
Cele mai frecvente cauze ale vaginitei sunt vaginoza bacteriană, candidoza vulvovaginală și trichomonaza. Cauzele infecțioase notabile includ Streptococii de grup A, Haemophilus, Stafilococii și mai rar Shigella.
Nu există nicio cauză a vaginitei identificată la până la 30% dintre femei. Aceste femei pot avea o serie de afecțiuni, inclusiv vaginită iritantă sau alergică, vaginită atrofică sau secreții fiziologice.
Prezența semnelor obiective de inflamație vulvară în absența agenților patogeni vaginali după testele de laborator sugerează posibilitatea apariției unor cauze mecanice, chimice, alergice sau alte cauze neinfecțioase ale semnelor sau simptomelor vulvovaginale. Se crede că stresul oxidativ are un rol major în apoptoza celulelor epiteliale vaginale conducând la vaginită nespecifică.
În mod normal, un mediu vaginal sănătos menține un echilibru între organismele protectoare (Lactobacillus) și alte flore anaerobe și aerobe, Lactobacillus fiind organismul majoritar. Echilibrul alterat negativ dintre organismele protectoare și agenții patogeni potențiali din micromediul tractului genital are ca rezultat boli ginecologice, cum ar fi vaginita nespecifică.
Există șase factori principali care pot crea un risc major de a dezvolta vulvovaginită neinfecțioasă:
- contact sexual (formarea de abraziuni microscopice din cauza lubrifierii inadecvate ar favoriza patrunderea agentilor externi, posibila sursa de sensibilizare);
- obiceiuri de igienă (folosirea excesivă a săpunurilor intime și a spălărilor vaginale crește semnificativ riscul de a contracta vulvovaginită iritantă);
- îmbrăcăminte (obiceiul de a purta haine foarte strâmte, mai ales dacă sunt dintr-un material sintetic, ar contribui la modificarea ecosistemului vaginal, făcându-l mai sensibil);
- factori psihologici (unele femei cu vulvovaginită neinfecțioasă recurentă au o viață sexuală nesatisfăcătoare sau au adesea episoade depresive);
- În unele cazuri, vaginita rezultă din organisme care se transmit între partenerii sexuali, uscăciune vaginală și lipsă de estrogen;
- Nivelurile scăzute de estrogen la femei după menopauză pot provoca uscăciune vaginală și subțierea pielii vaginului și vulvei. Acești factori pot duce la sau agrava mâncărimi și arsuri genitale.
Tipuri de vaginita
În practica clinică se întâlnesc alte câteva tipuri de vaginită neinfecțioasă: vaginită inflamatorie, vaginită inflamatorie descuamativă, vaginită iritantă, vaginită atrofică, vaginită citolitică și vaginită aerobă.
Vaginita inflamatorie este o afecțiune neobișnuită caracterizată prin scurgeri vaginale purulente, arsuri și dispareunie. Vaginita inflamatorie este asociată cu niveluri scăzute de estrogen, cum ar fi la femeile aflate la menopauză sau perimenopauză.
Vaginita inflamatorie descuamativă este un proces inflamator cronic care implică atât vaginul, cât și vestibulul, si răspunde bine la terapia antiinflamatoare topică. Terapia de întreținere pe termen lung este frecvent necesară.
Vaginita iritantă/alergică se caracterizează prin simptome precum arsura și durere și semne precum eritemul vulvar.
Vaginita atrofică este o afecțiune neobișnuită care apare ca o consecință a deficienței de estrogen și se caracterizează prin simptome precum secreții subțiri, clare, uscăciune vaginală, dispareunie, mâncărime. O examinare a vulvei poate indica inflamație și mucoasa vaginală subțire și friabilă. Factorii de risc care contribuie la vaginita atrofică sunt menopauza, lactația, ovariectomie, radioterapie, chimioterapia, tulburările imunologice, insuficiența ovariană prematură, tulburările endocrine și medicamentele antiestrogenice
Vaginita aerobă este o afecțiune vaginală distinctă, care necesită un management clinic diferit și cu riscuri clinice distincte. Vaginita aerobă este definită prin perturbarea dominanței Lactobacillus, dar este însoțită de modificări inflamatorii extreme și prezența unor comensali enterici sau agenți patogeni în principal aerobi, inclusiv streptococul de grup B (S. agalactiae), Enterococcus. faecalis, Escherichia coli și S. aureus.
Vaginoza citolitică este o altă afecțiune care a fost descrisă recent ca o entitate distinctă fie de flora normală, fie de vaginoza bacteriană. Această afecțiune, numită și vaginită Doderlein, are numeroși lactobacili activi care dăunează celulelor epiteliale din cauza acidității extreme și a pH-ului scăzut. Nucleele goale și resturile celulare care sunt văzute în timpul microscopiei nu trebuie confundate cu leucocite și coci.
CERVIRON prezinta proprietăți astringente, reepitelilizante, protectoare pentru mucoasa vaginală deteriorată, care poate fi utilizat în tratamentul vaginitelor, a eroziunii de col uterin și pentru a favoriza restabilirea florei vaginale normale.
