Vulvovaginita este inflamația vulvei și a vaginului. Se mai numește și vaginită sau vulvită. Este o afecțiune frecventă – cel puțin o treime dintre femei o vor avea pe parcursul vieții lor. Apare cel mai adesea în timpul anilor de reproducere.

Vaginita este termenul general care caracterizează un spectru de tulburări vaginale cauzate de infecții, inflamații sau modificări ale florei vaginale normale. Simptomele includ secreții vaginale anormale, mirosuri neplacute, mâncărime, durere, disurie, disconfort și dispareunie.

Cele mai frecvente tipuri de vaginite sunt cele cu bacterii aerobe sau parazite (Trichomonas vaginalis, Gardnerella vaginalis and Candida albicans) și reprezintă aproximativ 70% din cazuri.

Vaginita nespecifică (denumită și disbioză vaginală) este o tulburare a microbiomului vaginal. Studii recente arată că disbioza vaginală afectează dobândirea virusului papiloma uman, persistența și progresia premalignamentului cervical asociat.

30% din cazuri sunt vaginite nespecifice si au diverse cauze (iritante, alergice sau traumatice) inclusiv vaginită atrofică, vaginita inflamatorie descuamativă și vaginită iritantă/alergică.

Există alte câteva tipuri de vaginită neinfecțioasă în practica clinică: vaginită inflamatorie, vaginită inflamatorie scuamoasă, vaginită iritantă, vaginită atrofică, vaginită citolitice și vaginită aerobă.

Factori principali care pot crea un risc major de a dezvolta vulvovaginită neinfecțioasă, sunt:

• contact sexual (formarea de abraziuni microscopice din cauza lubrifierii inadecvate ar favoriza patrunderea agentilor externi, posibila sursa de sensibilizare);
• obiceiuri de igienă (folosirea excesivă a săpunurilor intime și a spălărilor vaginale crește semnificativ riscul de a contracta vulvovaginită iritantă);
• îmbrăcăminte (obiceiul de a purta haine foarte strâmte, mai ales dacă sunt dintr-un material sintetic, ar contribui la modificarea ecosistemului vaginal, făcându-l mai sensibil);
• factori psihologici (unele femei cu vulvovaginită neinfecțioasă recurentă au o viață sexuală nesatisfăcătoare sau au adesea episoade depresive);
• În unele cazuri, vaginita rezultă din organisme care se transmit între partenerii sexuali, uscăciune vaginală și lipsă de estrogen;
• Nivelurile scăzute de estrogen la femei după menopauză pot provoca uscăciune vaginală și subțierea pielii vaginului și vulvei. Acești factori pot duce la sau agrava mâncărimi și arsuri genitale.

Administrarea CERVIRON^® ameliorează semnificativ simptomele vaginitei simptomatice, nespecifice, neinfecțioase, iar administrarea sa poate fi considerată sigură. CERVIRON^® poate fi utilizat ca terapie de susținere pe termen lung, fie ca tratament de sine stătător, fie în asociere cu alte terapii orale cu antibiotice, antifungice sau antivirale. Terapia de susținere cu CERVIRON^® poate fi prescrisă pentru 10 sau 15 zile consecutive. În timp ce echilibrează pH-ul vaginal, CERVIRON^® reduce inflamația vaginală și îmbunătățește aspectul secreției vaginale după 3 luni de terapie.